joi, 1 iulie 2010

Balada lui Gigi Becali

Draga mea familie, dragelor mioare,
Rog scuzati-mi scrisul, că e cam răcoare
Si-mi tremură mâna… sufletul din mine…
N-am nici masă, scaun… vă scriu stând pe vine.


Pac-pac, cum vedeti… zdrentele mi-au tras-o!
Simt că-s mic si negru, din Burkina Faso;
Văd, de după gratii, cum apune Soare,
Războinicul Luminii, încet, dar sigur, moare.


Stau ca mielusel în celula strâmtă,
“Supărat îs Doamne”, un coleg îmi cântă;
Si vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
Plâng ca Parazitii… “lacrimi și fecale”.


Plâng, că nu e drept… mare grozăvie…
Nu-nteleg… de ce mi se-ntâmplă mie?
Hahalere care m-au încătusat,
Toate stiu prea bine c-au făcut un blat.


Apelez la veri, surori si cumnati,
Tot neamu` Becali, oi si avocati…
Faceti ce îi’ face, că-i pe banii mei;
Scoateti-mă afară dintre derbedei!


Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat,
Ca pe prostii ăia nu i-am sechestrat!
Papagalii dracu’… hoti de meserie;
Ei în libertate… io fac puscărie!


Pân-o fi să ies, vă scriu în răva,
Să-mi aduceti slana, ceapa si un cas,
Că-ăstia bagă-n mine ceai si marmeladă
Si nu vreau stamina ca în jos să-mi cadă.


Rog să îmi aduceți si-un televizor,
Că-s sătul de table si privit în gol;
La barbut îs AS, i-am făcut pe toti…
Chiar de-am în celulă cei mai tari din hoți!


Mai am o problemă, care mă cam doare,
Îi vorba de cele zece dragi mioare…
Să le-aveti de grijă, nu uitati de ele,
C-altfel ies de-acilea si dati de belele.

Mergesi si la Athos, faceti rugăciune,
Zdrentele cu dracu, Dumnezeu cu mine.
Pac-pac, asta-i tot, vă saluta Jiji;
Om cu steaua-n frunte… si în fruntea ligii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu